Cand se aliniaza stelele si planetele, musai trebuie mers… la Cabana Barcaciu, Mtii Fagaras!
Munții Făgăraș reprezintă un masiv muntos care face parte din Carpații Meridionali, și în care se află cel mai înalt vârf montan din România, vârful Moldoveanu – 2.544 de metri. Se extinde de la pasul Turnului-Roșu până la Piatra Craiului. Grupele mai însemnate sunt de la vest spre est: grupa Surului, cu piscul Suru, 2288m; grupa Negoiului, cu piscul Negoiul mare, cel mai înalt pisc al Transilvaniei, 2536m; munții Cârțișoarei, cu Vânătoarea lui Buteanu, 2510m; munții Arpașului, cu Arpașul Mare sau Vârtop; munții Ucei; munții Viștei cu Colțul Viștea Mare, 2520m.
Masivul Făgăraș, de la est la vest măsoară în linie dreaptă, aproximativ 70 de km iar de la nord la sud circa 45 km. Munții Făgăraș seamănă cu o imensă coloană vertebrală orientată de la est la vest având „coastele” (culmile) orientate către nord și respectiv, sud. Culmile din partea nordică sunt cu mult mai scurte și mai abrupte decât cele din partea sudică, care sunt foarte lungi și domoale.
Suprafața totală acoperită de munții Făgăraș este peste 2.400 km², fiind, spre comparație, de circa 7,5 ori mai mare decât a munților Bucegi. Pe cuprinsul întinderii masivului Făgăraș se găsesc 8 vârfuri de peste 2.500 de metri: Moldoveanu cu 2.544 m, Negoiu cu 2.535 m, Viștea Mare cu 2.527 m, Călțun-Lespezi cu 2.522 m, Vânătoarea lui Buteanu cu 2.507 m, Cornu Calțunului cu 2.510 m, Hârtopu cu 2.506 m, Dara cu 2.501 m. Există, de asemenea, 42[3] de vârfuri având peste 2.400 m și mai mult de 150 de vârfuri de peste 2.300 m. sursa Wikipedia
Dar hai sa ne reintoarcem la traseul nostru spre Cabana Barcaciu.
Cabana Barcaciu, este una din cabanele din Fagaras, care inca mai este deschisa si functionabila. Este situata la altitudinea de 1550 de metri, pe muchia Scarisoarei, la 2 1/2 h de Cabana Poiana Neamtului. Ea reprezinta un important punct turistic pentru traseele din Fagaras, iar simplitatea ei, plus frumusetea zonei in care se afla o fac sa fie un loc magic. Accesul se face din orasul Avrig, situat pe DN 1 intre Sibiu si Fagaras, se intra pe drumul care merge spre Fabrica de Sticla, pana la Cabana Poiana Neamtului, iar de acolo se urmeaza traseul Pensiunea Poiana Neamtului – Cabana Barcaciu, marcaj cruce rosie. sursa Pro Alpin
‘Totul’ a inceput joi, pe 08.02.2018, cand ne-am dat seama ca nu stim ce putem face in weekendul care urma. Ne tot intrebam si nu aveam niciun raspuns. Eram exact ca si vulturii aceia din desene animate, care stateau pe o craca si se tot intrebau – exemplificarea este aici… chiar noi santem… fara niciun dubiu! https://www.youtube.com/?v=MGTWmrnPdgk
Hmmm, cu cateva zile in urma, tot discutam intre noi si faceam planuri pentru weekendul din 16-18.02.2018. Eram usor nehotarati, Cabana Cuca sau Barcaciu… si cum majoritatea au zis Cuca, ce alternativa ramanea nevizitata? Normal, Barcaciu. Si cum Clauu a avut buna inspiratie, a ”hotart” ca este cazul si timpul sa mergem la Barcaciu. Zis si facut. Pus mana pe telefon imediat, sunat la Barcaciu, am primit vestea buna ca tocmai s-au eliberat cateva locuri, rezervat doua, ne-am uitat pe prognoza, vesti cat de cat ”ok”, intrebat prietenii, dar aveau treaba. Ok, deci suntem doar noi doi. Nu-i bai, este chiar interesant. Aveam timp pentru noi. Gata, batut in cuie. Sambata plecam la Barcaciu.
Am iesit pe usa la ora 6 dimineata. Cum Zippo pleca la schi in Poiana Brasov, l-am luat si pe el.
Este ‘tot’ ce am vazut in Poiana Brasov!
foto: Zippo, alias Daniel Caltun
L-am ”debarcat” in Poiana si ne-am continuat drumul spre Avrig, apoi Poiana Neamtului, parcat masina, echipat, la ora 12 sarit in bocanci, pus rucsacul in spate si… p-acii ti-e drumul, pe poteca marcata cu ”cruce rosie”, traseu de 2:20 h (vara). Dar la noi este iarna, zăpada zăpadă, ninsa proaspăt peste cea topită, nici n-au luat in calcul opritul si fotografiatul ca micii chinezi, asa că, am pus inca o ora in plus. De vreme ce sa va zic, era vremea ideala. Nici vant, nici ploaie, nici soare sa te doara ochii, doar putina ceata, Era numai buna de urcat in liniste si pace.
Se vedeau urme ”proaspete” si incercam sa ne dam seama cati au urcat inaintea noastra… si nu puteam sa nu ma intreb cati sunt la cabana si cum or sa fie. Or sa fie de gasca, sa mai schimbi o vorba, o impresie, o gluma,… sau… fiecare cu ”patratica” lui, care șușotesc pe la colțuri, care se culca devreme si se trezesc tot devreme. Ok, am tot urcat, oprit la o poza, la o vorba, inca o poza, un baton de cereale, o gura de apa, iar o poza, la ”tras suflarea”, iar o poza si iar urcat, pana am ajuns cu capul in nori… adica s-a lasat ceata peste noi. Eh, nu-i bai, ca am ajuns in zona defrisata de furtuna, unde este si un indicator cu ”40 minute pana la cabana”, Iaca am inceput sa numar pasii, sa imi dau seama cat parcurg si sa fac calculul cat mai avem pana ajungem.
Dar, tot urcand si numarand, ce sa vezi? Am uitat de tot si de toate. Brazii erau imbracati in mantie de chiciura. Era ca o dantela peste ramurile lor. N-am mai rezistat. Am lasat rucsacul jos, am scos obiectivul de 55-200 si dai si incarca-ti sufletul, Roxana. Na că s-a dus ceata mai la vale, a apărut si soarele si… si a fost minune si incantare (vorba unui prieten, se stie el care, ”esti minunie”). Pot sa ”probez” cu albumul ”FROZEN”, dar sa stiti ca sunt doar o parte, sau mai bine zis, o particică. https://www.facebook.com/RoxanaOtravioara/media_set?set=a.10212583737401494.1073742302.1025931291&type=3&pnref=story Esti la un ”simplu” click. Adica in linkul de mai sus, este albumul cu ‘frozen’! 🙂
Ok. Cu ”chiu si vaiii”, am ajuns aproape de cabana. Cu toate opririle si pozele facute, ne-am incadrat fix in cat am zis ca facem.
El este Clauss… Tg Clauss. Bond…. James Bond! 🙂
Cand am vazut aceasta ‘strada’, musai a trebuit sa ii trimitem poza lui Zippo. Doar il cheama Daniel Caltun si si-a ‘luat’ strada… sau in ‘cinstea’ lui au denumit o strada? Glumesc…
In cabana liniste totala. Se vedeau cateva ”urme” ca este locuita. Glumesc…
A aparut si Nea Petre, ne-am salutat, prezentat, spus scopul si durata vizitei, i-am transmis salutari de la Unguru” – Minitehnicus Arpi. Mihai (fiul lui), a zis sa nu facempoza cu Nea Petre… sa nu zica toata ‘lumea’, ‘- Ce, ati facut poza cu ursul?! Dar noi tot ‘l-am prins’ si i-am facut… de drag!
Ok, ne-a arata locurile ramase libere, ne-am ”hodinit” si hai sa luam un ceai. Am facut ‘recunostinta’ cu Tanti Mariana, am stat la un ‘pahar’ de vorba… care, cum si ce mai este pe ‘jos’, care pe unde mai sunt si se ‘invart’ si… hai la un ceai. Ce sa vezi, ditamai ‘halba’ , buuun, si fierbinte, si cu lamaie, si care ne-a incalzit si ‘sufletul’… asta in combinatie cu privelistea. Uite asa, cu amandoua palmele, am apucat halba cu incredere si am iesit afara sa salutam locul… ca tare imi era dor de tot si toate.
Dupa putin timp, il auzim pe Nea Petre, ”-No hai ca va vin colegii!”, Upsss, unde sunt? Cand colo, se zareau cateva ”punctulete”… asta daca te uitai bine. Si eu cum nu mai vad bine, m-am uitat ce m-am uitat si am ”abandonat”. Eram ”furata” de peisaj si ”colegii” erau ”mici amanunte” si pe deasupra ‘neinteresante’… deocamdata.
Amu, ce sa va mai zic, de ceată? No ceata se lasase la vale si aveam in fata ochilor o mare de nori. Normal ca aveam ochii doar pentru marea de pe munte.
Ei sunt noua generatie si ajutoarele lu’ Nea Petre. Pare dansul mai dur, dar are suflet bun!
Soarele a ‘inceput’ sa apuna si… marea incepuse sa capete culoare, sa prinda viată și extaz total. Zeci de culori si nuante. Care mai de care se intreceau in frumusete.
Si cum soarele tot apunea, marea se colora si mai si… pana a apus si ea… in intuneric. Abia atunci am observat ca au inceput sa soseasca colegii de camera. Unul cate unul veneau, ne salutam, intindeam mainile si faceam cunostinta.
La inceput am fost mai ”rezervata si tacuta”… dar pe masura ce veneau, am ajuns la concluzia ca sunt de treaba si ca pot sa ma ”destind” Ce sa mai… ne-am pus la discutii si… si am constatat ca sunt o super gasca. La putin timp, ziceai ca ne cunoastem de nu stiu cata vreme. Si cum acolo este semnal si aveam net, hai sa ne imprietenim si in ”lumea virtula!. Ha, aveam cate 100-200 de prieteni ”comuni”. Marea majoritate ii cunosteam personal… si in lumea reala. Chiar ne intrebam cum de nu ne-am cunoscut pana acuma si a trebuit sa urcam pana la Barcaciu, sa ne cunoastem. Deh, ” soarta”, dar faina ”soarta” asta. 🙂 Vorbeam intre noi, dar ochii ne erau la ‘spectacol’…
Ok, a trebuit sa intram in cabana. Seara se lasase, odata cu ea si frigul. Insa ‘marea’ ne-a mai aratat o ultima ‘geana’ de ‘NOAPTE BUNA, copii’!
Am intrat in cabana si am stat la povesti. Pe unde au fost, cum a fost si ce au vazut.
Au fost pe CIORTEA. Cum a fost? Fara cuvinte. Mai ales ca au prins o vreme cum rar este prin zona aceea. Pozele m-au lasat fara cuvinte… mutulica complet. ‘Agonie’ si extaz. Agonie ca nu am fost cu ei, extaz ca au avut o asemenea experienta si peisaje incredibile. Le-am vazut in poze si aveam ochii in lacrimi, dar sa fii la fata locului si sa vezi cu ochisorii tai toate acelea? Sa faci piruete si sa iti tresalte inima din piept!
Urmeaza continuarea. Pozele, cu povestea din CIORTEA si ziua de duminica. Pana atunci, TOATE CELE BUNE si CARARI INSORITE!
UN RUCSAC DE PRIETENI! 