Fotografiile incarcate sunt in colaborare cu Tg Clauss si Zippo Dăniel!
Asa ca… hai afara, la zapada!
https://www.youtube.com/watch?v=Bt9TPXjw2Po
https://www.youtube.com/watch?v=Bt9TPXjw2Po
Ce am gasit noi despre aceasta zona. Ia sa vedem…
Masivul Ciucaș este o unitate de relief din cadrul Carpaților de Curbură, aparținând de lanțul muntos al Carpaților Orientali. Este situat la est de cursurile superioare ale râurilor Teleajen și Tărlung. Se învecinează cu Munții Tătaru și Munții Siriu la sud-est și est, Depresiunea Întorsurii, Munții Întorsurii la nord și Munții Grohotiș la vest.
Cel mai înalt pisc este Vârful Ciucaș, având 1.954 m. Alte vârfuri sunt Gropșoare (1883 m), Tigăile Mari (1844 m), Zăganu (1817 m.
Sunt alcatuiți din două culmi principale, culmea Ciucaș – Bratocea pe aliniamentul SV-NE și culmea Gropsoarele-Zăganu pe directia NV-SE, unite prin înșeuarea muntelui Chirușca.
Culmea Ciucaș – Bratocea reprezintă partea de vest a masivului, ce se împarte în două compartimente separate de șaua Tigăilor. Culmea Ciucaș reprezintă compartimentul nordic, atingând înălțimea maximă în Vârful Ciucaș (1954 m), iar culmea Bratocea reprezintă componenta sudică, întinzându-se pe mai bine de 5 km. Culmea Gropsoarele-Zăganu se întinde pe mai bine de 4 km, având un relief mai monoton în partea de nord, înălțimea maximă fiind vârful Gropșoarele de 1883 metri. sursa Wikipedia
De ce copiez cele scrise din Wikipedia? Ca sunt exacte si ‘probate’. Inainte citesc pe acest site si pe urma ‘confrunt’ la fata locului. Restul aventurii, ne apartine.
Prin aceasta ‘aventura’, invatam geografie, ne distram si amintirile raman undeva… in sufletul nostru.
Nu stiu cum se face si ce facem, dar mai mereu avem ‘trileme’. Daca aveam ‘dileme’, ne era mult mai usor. ‘Trilema’ este atunci cand nu stii unde sa te duci, ca ai vrea sa te duci si acolo si acolo, dar si dincolo, sau sa fii in trei locuri deodata.
Acum stateam, ne gandeam, ne rasgandeam, iar stateam si ne gandeam, iar ne rasgandeam si nu ‘gandeam’… hai acolo, nooo, hai dincolo… no, acolo am mai fost, iar acolo n-am mai fost de mult timp… noo, acolo e acolo, nooo, acolo e ocupat… de cine?… de Remus. Upsss, mana pe telefon, sunat, vorbit, ce, cati, ce cati… a, stati linistiti ca se face loc. Care mai sunt? Pai a lu” Florea, Brăduțu, Ionutu, Vladuțu, Dănuțu… da, da, da, noi? Zippocila, Clăudel, Corinuțu si… Otravioara. Ok, gata, aranjat cand si cum plecam, mici amanunte, ce se ia la ‘comun’, ce isi ia fiecare si gata… nu prea multe la vorba. Scurt si la obiect.
Plecarea a fost de vineri, in jur de ora 16… si de atunci, am fost atemporali. Adica timpul era ceva relativ. Pe drum, ne tot sunau si ne informau de starea drumului DN 1A – Muntele Rosu. Aveam morcovul cu tot cu frunze… daca nu se urca, trebuia sa il luam la pas… si uite asa strangeam din toate cele si ma rugam ‘-Da Doamne sa mai urce putin, da Doamne sa mai poata si curba asta, si panta asta si….’ si am ajuns cu bine la ‘finish.ul’ drumului.
Cand am lasat masina la Cabana Muntele Rosu, era deja intuneric, Si ce daca. Era luna plina, asa ca nu aveam nevoie de frontale. Totul in jur parea magic. De la crestele muntilor inzapezite, pana la pasii nostrii pe poteca. Era ca dintro poveste de Andersen.
Traseul nu stiu daca a durat 30 minute… ca nu am facut poze. Daca era lumina, va spun eu, dura dublu.
Nu stiu cum se face si ce facem, dar mai mereu avem ‘trileme’. Daca aveam ‘dileme’, ne era mult mai usor. ‘Trilema’ este atunci cand nu stii unde sa te duci, ca ai vrea sa te duci si acolo si acolo, dar si dincolo, sau sa fii in trei locuri deodata.
Acum stateam, ne gandeam, ne rasgandeam, iar stateam si ne gandeam, iar ne rasgandeam si nu ‘gandeam’… hai acolo, nooo, hai dincolo… no, acolo am mai fost, iar acolo n-am mai fost de mult timp… noo, acolo e acolo, nooo, acolo e ocupat… de cine?… de Remus. Upsss, mana pe telefon, sunat, vorbit, ce, cati, ce cati… a, stati linistiti ca se face loc. Care mai sunt? Pai a lu” Florea, Brăduțu, Ionutu, Vladuțu, Dănuțu… da, da, da, noi? Zippocila, Clăudel, Corinuțu si… Otravioara. Ok, gata, aranjat cand si cum plecam, mici amanunte, ce se ia la ‘comun’, ce isi ia fiecare si gata… nu prea multe la vorba. Scurt si la obiect.
Plecarea a fost de vineri, in jur de ora 16… si de atunci, am fost atemporali. Adica timpul era ceva relativ. Pe drum, ne tot sunau si ne informau de starea drumului DN 1A – Muntele Rosu. Aveam morcovul cu tot cu frunze… daca nu se urca, trebuia sa il luam la pas… si uite asa strangeam din toate cele si ma rugam ‘-Da Doamne sa mai urce putin, da Doamne sa mai poata si curba asta, si panta asta si….’ si am ajuns cu bine la ‘finish.ul’ drumului.
Cand am lasat masina la Cabana Muntele Rosu, era deja intuneric, Si ce daca. Era luna plina, asa ca nu aveam nevoie de frontale. Totul in jur parea magic. De la crestele muntilor inzapezite, pana la pasii nostrii pe poteca. Era ca dintro poveste de Andersen.
Traseul nu stiu daca a durat 30 minute… ca nu am facut poze. Daca era lumina, va spun eu, dura dublu.
Ok, am ajuns la cabanuta si ne-au intampinat cei care au venit inaintea noastra. A lu’ Florea, Bradutu, Danutu’, Remus, Vladutu’. Aaaa, ce bine… in cabana era cald, tuica fiarta, râsete, glume de buna revedere. Dai, pus masa la ‘repezeala’, ca eram de acasa cu foamea in gat, aranjat rucsacii, care pe unde i-am pus intr-o ordine dezordonata… nu de alta, dar mai aveam mici vizitatori (si trebuia sa nu-i ‘ademenim’ prea mult), apoi intrat la caldurica si… RELAX, don’t do it. O soba micuta, cu usita de sticla, ‘arunca’ mici flacari. Era cald, bine si liniste in suflet…. doar cateva minute pana ne-am facut ‘culcusul’, ca pe urma punte-te pe ras si voie buna. Chitara aveam, cantece stiam, unde nu stiam ‘fluieram’, voia buna si prietenia ‘dominau’.
Cam asa a fost cateva ore… dupa care, hai, la culcare. Ce sa dormi ‘frate’… cald de… si daca stateai in pielea goala, tot ‘mureai’. Pai am uitat sa spun… noi stateam la ‘mansarda’… locul cel mai de sus, unde caldura se ridica si e maxim… de cald. Da-i cu apa, dai cu usa deschisa, da-i cu ‘restrictie’ de lemne in soba… abia asa am reusit sa ‘respiram’ si sa dormim cateva ore. Eeee dormit, poate ascultat care, cum si al carui este sforaitul. Cand n-am mai putut si n-am mai putut, scos dopurile de urechi (care se aflau in buzunarul de la sac) si infundat la mine in ‘pavilioane’. Asa am reusit sa dorm si eu 2-3 ore. Dar si astea iepureste. De ce? Pai era acolo un gemulet mic mic si tot pandeam rasaritul…. si iaca a venit si momentul mult asteptat.
M-am ‘inarmat’ cu aparatul foto, am ocolit cu grija ‘mogaldetele’, nu de alta, dar sa nu ii calc si sa imi ‘umple frigiderul’, am sarit in bocanci si… si mi-am incarcat ‘bateriile’ sufletului cu… cu cele de mai jos!
Zippo, era ‘viteaz’ si… si a zis ca asta este tinuta lui de dimineata… ca a iesit la inviorare!
Si uite asa, incetul cu incetul, cabana a inceput sa prinda viata. Care la o aruncare cu privirea, care la un ceai, la o vorba, la o incurajare… ca doar se pregateau de traseu.
Eu am fost ‘obligata’ sa raman la vatra. Genunchii mei cer sa intre in ‘revizie’ capitala. Amortizoare, bucse, suspensii, meniscuri, ligamente, articulatii… chestii d’astea ‘minore’, dar necesare!
Asa ca ceilalti, cu mic, cu mare, s-au pus la drum. Unde? LA RASPANTII DE RAIURI!
Cabana Ciucas, este situata la o altitudine de 1595 m. Nu mai stiu daca este construita pe vechea cabana. Imi amintesc vag de cea veche… dar stiu ca am prins-o cand era ‘functionabila’.
Drumul de intoarcere nu a fost acelasi. A fost pe curba de nivel, aproximat pe unde este cabanuta si… dai prin jnepeni, copaci cazuti si alte cele. O adevarata aventura…
Cred ca putin mai tarziu… ne reintoarcem la poveste (cabana(!
UN RUCSAC DE PRIETENI! 