Pe potecile sufletului meu!

Fix, dar fix anul trecut, 31.03.2017, am fost pe traseul spre Valea Sambetei. Eram cazati in Sambata de Sus, la Lira Corydalis… asa ca ne-am pornit gasca mare spre Cabana Valea Sambetei. Toate bune si frumoase, ras si voie buna… pana a intrebat o prietena de cat este traseul si a primit raspunsul ‘- E, cam de 4 beri. Deci suntem la jumatate, ca tocmai am terminat-o pe a doua!’. A fost o gluma, desigur.

    Pai, vremea era nu frumoasa, extraordinar de frumoasa si… cand am iesit aproape de golul alpin, ce sa vezi? O brandusa. Dai si invarta-te pe langa ea, da-i si fa-i poze… de sus in jos, de jos in sus, de la stanga la dreapta, si de la dreapta la stanga, de parca era singura brandusa. Da, stiu, mai este una, dar aceea este unica. Brandusa Orasanu… asa ca trecem la ‘nivelul urmator’. Ioji stie…  Insa,  doar cativa pasi am mai facut si… ne-au fost fatali. Ce sa vezi si sa nu crezi. Toti eram tavaliti pe jos… dar rau de tot, la propriu. De ce? Pai erau milioane de branduse… un covor imens de flori mov, o splendoare, o minunatie. UN PEISAJ DE NEDESCRIS, care, dupa atata timp, inca mi-a ramas la suflet. Vorba unui prieten,.. ‘-Daca raiul exista, asa mi-as dori sa-l vad!’Trebuie sa recunosc ca am stat ceva timp. Nu am avut de ales. Fiecare floare este unica in felul ei si fiecare iti vorbeste intr-un limbaj aparte. Ai mei prieteni au dat dovada de mare rabdare, dar n-au avut incotro si a trebuit sa ne astepte.Si n-au murit de plictiseala… parol!La un moment dat, m-am trezit vorbind singura. Tot murmuram si ganguream… -Hai, inca 2 minute… inca putin, inca putin, hai ca puteti, hai va rog eu mult… si tot asa vreo ora… cred. Ai mei prieteni, m-au lasat in legea si placerea mea. Ok, cu chiu si vai, am ajuns aproape de cabana. Ce zic aproape, ca mai era timp de o ‘1/2 de bere’, dar na, eram ca si la cabana. Alti prieteni tot veneau din urma, tot radeau ca ma vedeau cu ‘fundul’ in sus. Mirati nu erau, ca ma stiau, intelegeau si aveam si motive. Adica sunt ‘intelegatori’? Noooo… Doar ca asa sunt ei, glumeti (sssst, sa nu zic mistocari, ca nu este frumos, dar va zic eu, dupa, toti vroiau sa vada pozele… de ce?).Hai sa facem prezentarile…    El este Harjete si este din Piatra Neamt. Un prieten foarte bun si ne cunoastem de o viata… asa avem impresia. Cred ca am zis bine ‘impresia’, nu?! Ne stim cred… de… de 11-15 ani oare? Habar nu mai am, ca ma lasa memoria sau… hardul este prea plin si nu mai am unul extern. ba da, mai am, dar pe ala doar poze, filme, fisiere de diverse, programe…Nu m-a lasat pana nu i-am facut zeci de poze. Nu pot sa le pun pe toate aici… dar sunt faine rau.El este Danotte… sau Danone… pentru unii!  🙂 Otilia… sau mai bine zis Otilea… asa o alintam!– Salut Catalin!Si multi alti prieteni…Maria…Flori… de la Ciucas, Ploiesti. Are un zambet si un ras molipsitor de fain!Struly si Puiu… dar cred ca nici nu mai au nevoie de prezentari!Albano… ca Romina nu era pe langa el!Paula… la fel, o zambareata si care intotdeauna are o gluma sau o vorba buna de spus!Crista, Medias. O zapacita si jumatate!Tonino, de la Calauza 3+1Kandy cu Florin… cu ei fac toate (ne)buniile!Loredana, FagarasAndreea…Adevarata Brandusa…Ziceti voi de nu am fost in rai… Rebecca…Paula cu Corina…Alice…  Robert, baiatul lui Nea NaeGigi, Vanturarita -ValceaSi eu… Daca RAIUL este pe pamant, sigur am petrecut o zi in el si este si pe VALEA SAMBETEI.Vreti sa vedeti si Fereastra Sambetei?Ca orice poveste, fie ea frumoasa sau nemaipomenita, are un inceput, cuprins si a trebuit sa aiba si… un drum de intoarcere. Recunosc, nu prea ne-am grabit. am facut-o incetisor, in tihna, cu rabdare si… impinsi de la spate rau de tot.Am fost nevoiti si obligati-fortati sa o luam pe acest drum al ‘pierzaniei’ si sa cadem cu picioarele pe pamant!Eh, acum ne lipsesc doar aripile… ca ingerasi suntem.Of, ne apropiem de sfarsit… dar sa stiti ca… SFARSITUL NU-I AICI, PAROL!