O LUME PLINA DE VIATA!

Uneori vedem viata doar in alb si negru… dar cu toate astea, este plina de viata si culoare.
Fotografiile alb-negru au o incarcatura emotionala mai aparte. Fiind contrast intre doua ‘nonculori’, impactul vizual este ‘neasteptat’ de puternic. Ochiul este obisnuit sa vada culoare. Totul in jurul nostru are culoare. Chiar daca uneori sunt mai cenusii, mai pale, calde, reci sau ‘turbate’, totul ‘trebuie’ sa aibă culoare. Imaginea este la fel de elocventa pentru ochiul nostru, ca si cuvantul pentru auz. Ele insele ne ‘rostesc’ formele si uneori chiar ne lasa sa ‘gustam’ si sa ‘savuram’ momentul. Nu de puține ori am mers sa exploram pesteri sau sa le recartam. Stăteam câte 2-3 zile în subteran. Nu știai dacă este zi sau noapte (nici nu ne interesa). În acele zile, vedeam doar la lumina lămpii cu acetilena, a frontalei și a ‘intunericului’. Da, ne plăcea sa stingem orice sursa de lumina și sa pătrundem în întuneric cu celelalte simțuri: auz, miros, gust și tactil. Totul capătă alta forma, alta ‘distanta’ alta încărcătură emoțională.

De multe ori culorile genereaza emotii si emotiile sunt asociate cu culorile. De câte ori nu ați simțit în aer miros de iasomie sau liliac și ‘imediat’ ați simțit ca va ‘treziti’ din amorțeală?! Nu degeaba se zice ‘viata în roz’, ‘roșie de sanatate’, ‘vânătă de invidie’, albastru ca cerul, rosu ca sângele, verde ca iarba.
Cu toate astea, fotografiile alb-negru ‘vorbesc’ de la sine. Ele nu au nevoie de cuvinte…