IN INIMA MUNTILOR PARANG – LACUL GALCESCU…

Aceasta ‘povestire’ a fost posibila si ‘materializata’ cu ajutorul lui  Clauss​, Kandy​ si Florinel​. MULTAM FAIN!

Cu ce sa-ncep, cu ce sa-ncep. Habar nu am. Sunt atat de multe de povestit incat nici nu stiu cu ce si de unde sa incep. Ufff…

Varianta scurta e cam asa: vineri am plecat de acasa hotarati sa ajungem la Lacul Galcescu. Am mai avut 2-3 ‘tentative’, dar vremea nu ne-a lasat. Nici acum nu prea era ‘darnica’… aaaa, ba da, ne ‘daruia’ niscavai ploaie marunta, numai buna de stat in casa si ‘numarat’ banii. Dar cum bani nu prea aveam, am zis sa ‘insistam’. Dormit la ‘poale’, intr-o poiana, trezit nu prea devreme, surpriza mare – cerul era curat ca lacrima, facut repede rucsacii si pornit in pas ‘alert’ pe poteci, spre inima muntilor Parang. Bucurat la maxim de drum si priveliste, campat langa lac, trezit dimineata, bucurat la maxim, vazut imprejurimi, celelalte lacuri, strans cortul, facut cale intoarsa, ajuns acasa si gata….

DAR nu, nu se poate asa ceva… si nu se cade. Pai cum pot sa ‘reduc’ la cateva cuvinte o incantare a sufletului si o asa bucurie?!

Sa spun ‘povestea’ noastra mai in detaliu si cu simtiri?! 🙂
Eeee, weekendul acesta trebuia sa plecam la Cantonul Cheia, in Buila-Vanturarita. Planetele nu s-au aliniat, itele s-au incurcat si uite asa ne-am raspandit care incotro. O parte in Retezat, o parte prin alte parti si noi, o ‘mica parte’ am zis ca este timpul sa facem o alta incercare si sa mergem la Lacul Galcescu. Anul trecut au mai fost doua ‘tentative’, soldate cu ploi torentiale, tunete si fulgere. Hai, doua cu ‘ghinion’, dar a treia trebuie sa fie cu noroc. Zis si facut planuri si bagaje. Am plecat la ora paisprezece in loc de doisprezece. Asta e, se mai intampla. Insa tot intamplare a fost cand am ajuns in Obarsia Lotrului si iar a inceput sa ploua? Noooo, dar de data aceasta marunt… asa, mocaneste, sa-ti intre si sa-ti mearga pana la os. Ok, hai sa campam si sa incercam a doua zi. Toate poienile ocupate cu ciupercari si mizerie cat vedeai cu ochii. Sax… Capac peste pupaza, s-a rupt si toba la masina de cate hartoape si gropi erau. Ok, hai in ultima poiana – punctul cel mai aproape de intrarea in traseu. Ce sa vezi si sa nu crezi – manelisti, pitipoance, horcaiala, tipete si strigate – cica ei se distrau. Groaznica vedere. Dai si fugi cat te tin picioarele…ca rost de stat acolo nu era.
Chiar nu inteleg asemenea ‘distractie’. Pe bune. Bati zeci de km, campezi intr-un loc minunat, linistit si… tu dai muzica la ‘blana’ si incepi sa faci ca toate aratarile si orataniile? Ca sa ce? Sa arati ca esti smecher, cocalar, imputit, retard si nesimtit?! Mai faci si mizerie? Ca sa ce? Sa iti ‘marchezi’ teritoriul? Hai da de. RUSINICAAAAA!!!!!
In sfarsit, am gasit o mica poienita retrasa, linistita si curata – culmea. Gata, ne punem corturile, mancam cate ceva, stam la taclale in jurul unui foc micut si la somn. Somnul a fost scurt – pentru unii. La trei noaptea am avut parte de surprize. Ne-au ‘vizitat’ doi prieteni faini. Am uitat sa va spun. Chiar in acea zi era ziua de nastere a lui Kandy. LA MULTI ANI, Kandy. Multa sanatate, multe lacrimi de fericire si… si multe ‘grame’ de noroc. Deci, la trei noaptea au venit cu tortulet si lumanarele. I-au cantat, i-au urat de toate si au stat la taclale pana la cinci dimineata. Eu? Eu eram ‘dusa’ in lumea viselor. Dotata cu dopuri de urechi, moarta de oboseala si bagata in sac – nu am auzit nimicuta. Doar dimineata – am vazut dublu. Adica, langa cortul nostru mai era un cort identic si la fel. Aha, am pus faptele cap la cap si nu mi-a dat cu virgula. Ce a urmat? Trezireaaa. Dupa trezire nu pot sa va spun ce a urmat. Nu pot sa dau din casa, Va spun doar atat – intr-un brad era pusa la uscat o pereche de sosete. Ha, le-am scos pe ale mele si le-am pus tot acolo. Erau de culoare rosie si pareau niste ‘globulete’. Ha, mi-a venit o idee nastrusnica. M-am dus repejor, l-am descaltat pe Clauu (avea albastre), am scotocit prin rucsac, le-am cerut ajutorul lu Kandy, Florin, Andreea si Victor – si uite asa a venit Craciunul mai devreme. Am pus si ‘ghetutele’ sub brad… poate poate primim ceva.
Gata cu distractia. Hai, pe ‘cai’ ca avem rost de drum.
Stiti vorba aceea – ‘cei 4 apostoli, erau trei, Luca si Matei’. Din sase am mers doar patru. Kandy, Florin, Clauu si… eu, Sa lipseasca ‘Martie’ din post?!  🙂
Intrarea in traseu am facut-o pe la Obarsia Lotrului. Am lasat masina in ultima poiana, la pod, ne-am pus rucsacii in spate si… la drum.
Timp traseu: 2 ore fara bagaje, 3 – 4 ore cu bagaje si opriri dese pentru poze si mancat afine, fragi, zmeura, mure, harjoneala, rasete, bla bla bla,uri… 😀
Marcaj: cruce rosie.
Aaaaa, am uitat sa va spun inca ceva. Soarele radea la noi cu toti dintii – adica cerul era senin si in inima noastra era multa bucurie si fericire. Aveam intalnire cu Galcescu. Lacul Galcescu… Bond, James Bond. Weeeee….Traseul de dificultate medie. De ce spun medie? Cand iesi din padure si ajungi in golul alpin – cazi in c.r de atata frumusete – posibil ‘accident’. Stai, te minunezi, te bucuri, gasesti afine, mananci – posibil intalnire cu ursul – deci pericol. Si… si constati ca mai ai de urcat o bucata buna, aproape de-a busilea prin jnepenis. Aia ‘pieptaneala’… si gata, am ajuns. Unde? In rai… cu siguranta.   Dragoste la prima vedere. Nu am cuvintele ‘la mine’ sau, mai bine zis – nu am ‘invatat’ cuvinte ca sa pot descrie. Va spun doar atat – suntem binecuvantati cu o asa frumusete si ne batem joc de ea, de noi, de viitor.    Am mers in locul unde mai erau trei corturi.    Am facut cunostinta cu cei care erau deja campati, ne-am imprietenit si  culmea… cu doi dintre ei ne cunosteam cat de cat – nu personal, de pe FB. Badan Nicolae Casian si David Curelea, carora le multumim pentru tot. Pentru prietenia si zambetele cu care ne-au intampinat, pentru ‘Dita’, pentru ca ne-au impartasit multe ‘povestioare’ faine si hazli din drumetiile lor, pentru ‘Dita’, pentru ceaiul cald din seara si cafeaua aromata din zori si pentru ‘Dita’ lasata la degustat si care dezleaga limbile. MULTUMIM ca mai exista astfel de oameni, care sa iubeasca muntele, sa il curete de mizeria pe care au lasat-o altii. Da, au strans conservele si cutiile care erau bagate printre stanci si le-au carat cu ei. Oameni cu bucurie in suflet si bun simt!

Dupa toate acestea care au fost.. pe nebagate in seama si pe ‘sest’, ce credeti ca ni s-a ‘petrecut’? Am fost furati de peisaj. Nici nu stiu cum ne-am linistit, cum ne-am asezat si cum ni se roteau ochii in cap. Uite asa ne jucau ochii… de la stanga la dreapta, de la dreapta la stanga, de sus in jos, de jos in sus si… iar o luam de la capat. Habar nu am de cate ori s-a repetat ‘chestia’ asta. Este oare o ‘boala’? Trebui sa ne ducem la doctor? Eeeeeee, v-am ‘pacalit’. Da, este o boala grea, iremediabila si ireversibila. Diagnostic pus: dragoste de munte, de frumos, de liniste, de simtire prin toti porii, de libertate, extaz, traire la maxim… la MAXIM am zis, da?! De prietenie, splendoare, marinimie… ah, poate o sa ziceti ca sunt cuvinte mari. Habar nu am ce credeti voi, dar eu stiu ce simt, ce traiesc si retraiesc de fiecare data cand sunt acolo, IN INIMA MUNTILOR si DINCOLO DE NORI ESTE LUMEA NOASTRA!   S-a dus soarele la ‘culcare’. Am stat la o ‘Dita’ tare rau… dar buna, care ne-a incalzit trupurile si ne-a ‘dezlegat’ limba. Am ras cu lacrimi… de ce? De de toate si de ‘aia’, ca putem… adica, de noi si toate ‘nebuniile’ frumoase pe care le facem si le traim. Hai, a venit timpul pentru somn. Noapte buna!    Buna dimineata!

Seara a fost scurta dar… dimineata splendida. Cerul curat ca lacrima si totul era ‘cufundat’ in liniste si pace. Da, in sfarsit am prins rasaritul. Un rasarit curat. Am simtit ca totul se petrece la ‘relanti’. Am avut timp sa ma bucur de aceste clipe unice, sa savurez la intensitate maxima, sa simt cum maretia locului imi intra prin toti porii. Incredibile momente. Am si filmari, dar nu pot sa le incarc. Imi zice sa trec la un alt ‘plan’ si la alt ‘nivel’.  🙂  Nu puteam sa venim la Galcescu si sa nu vizitam celelalte lacuri, Vidal si Pencu. Am ocolit lacul, am urcat pe firul izvorului si… dintr-odata se deschide o alta priveliste care iti taie respiratia… la fel, nu am cuvinte sa descriu. Nu as putea… va las pe voi sa o faceti. Eu nu pot. Inca nu am ‘vocabularul’ potrivit sau poate nici nu a fost inventat.    Poate ziceti… eee, fotografiile se mai repeta. Da, ca nu stiu pe care sa le ‘las’ si pe care sa le pun. Mie imi par toate frumoase. Dar sa va spun drept, ele nu pot sa redea ‘realitatea’ covarsitoare, frumusetea locului si bucuria trairilor. Ele pot doar sa ‘sugereze’ si sa va spuna – Eee, cam asta o sa vedeti!. Restul, depinde doar de voi, de ceea ce aveti in suflet, in inima, in fiinta. Eu stiu doar atat… Sunt acolo unde vreau sa fiu. Sunt in inima muntilor si muntii sunt in inima mea!Cum a fost, cun ‘n-a’ fost, timpul trece ca asa face el. A trebuit sa ne gandim si la drumul de intoarcere. Cu regret si… mult prea mult si ‘dureros’ regret, a trebuit sa ne intoarcem in zona corturilor si sa ne facem ‘bocceluta’. Da, nu am exagerat cand am spus ‘dureros regret’. Realizez ca timpul zboara si nu pot sa nu ma gandesc daca imi mai este dat sa mai vin prin acele locuri. Inevitabil lacrimile curg. Curg in suflet si aduc o mica ‘umbra’. Uneori, ele ajung in ochi, se preling pe obraz si ating pamantul. Dar raman cu frumusetea amintirilor. Daca n-ai amintiri, n-are rost sa spun ca timpul a trecut, daca n-ai amintiri, amintiri, n-are rost sa iti spun ce-ai pierdut… cativa dintre voi o sa recunoasteti versurile unui cantec de munte, care imi este tare drag si… adevarat! Hai, gata cu nostalgia… la corturi.   Drumul de intoarcere l-am facut destul de rapid. Cand si cand ne mai opream dupa fragi, zmeura si mure. Nu era exclus sa dam nas in nas cu Mos Martin… asa ca am stat in grup ‘compact’, cu simturile si urechile ‘turate’ la maxim si… si tari in gura. Glumesc. Ne este caracteristic sa vorbim si sa radem aproape tot drumul.

Hai, am ajuns la masini si ne-am imbarcat cu destinatia ‘intoarcerea acasa’. Daca ati ajuns pana aici cu cititul si nu v-am pierdut pe drum… este de bine si ma bucur. Daca mai aveti ‘putintica’ rabdare, in randurile de mai jos, sunt cateva informatii utile despre Parang si zona aceasta, in care am fost.

Lacul Galcescu (denumit pe hărțile vechi Câlcescu), este cel mai mare lac glaciar din masivul Parang si este situat in mijlocul masivului Parang, la nord-est de varful Parangul Mare intr-o caldare glaciara. Circul Galcescu, modelat in granite si granodiorite, este cel mai complex, format din mai multe trepte delimitate de rupturi de panta.
Rezervația de la lacul Câlcescu se află în bazinul Lotrului și a fost înființată înca din 1932, cuprinzînd lacul și imprejurimile sale. Mărginit spre sud de blocuri mari de grohotiș, adesea aflate într-un echilibru fragil și cu celelalte maluri înierbate și strajuite de jnepeni, este accesibil din mai multe trasee turistice. Din marginea sa nordică două firicele de apă, ce se unesc apoi , se prăvălesc în cascade peste pragul glaciar, formînd izvorul principal al Lotrului. Spre nord se află o mlaștină de turba ce adapoșteste o floră interesantă.
Caldarea Dracului, unica in salbaticia ei, se afla pe cea mai inalta treapta din acest circ, sub varful Setea Mare, adapostind in partea de jos trei ochiuri de apa, intre care lacul Pasarii este cel mai mare. Ceva mai jos si spre est se afla caldarea lui Vidal, in care sclipeste oglinda de apa a lacurilor Vidal si Pencu, iar pe ultima treapta se afla caldarea Galcescu, brodata cu tufe de jnepeni, cea care adaposteste lacul cu acelasi nume si care e cea mai intinsa. Bineinteles cel mai important este lacul principal Galcescu cu o adancime de 9,3 m si o suprafata de 3,2 hectare. Situat la o altitudine de 1925 m , este cel mai întins iezer glaciar din acesti munţi. Este declarat monument al naturii, iar împrejurimile constituie o rezervaţie naturală (geologică, floristică şi peisagistică).
Complexul glaciar se vede perfect de pe creastă, cu un lac mai mic care se varsă în marele Gâlcescu printr-un pârâiaş, alte lăculeţe se văd în zonă, unde singurii arbuşti care au crescut sunt scunzii jnepi şi ienuperi, adaptate la vântul puternic de aici.
Dintre mușchi, în imprejurimile lacului Câlcescu se regăsește Hylocomium pyrenaicum – element arctic-alpin, ambele specii fiind relicte glaciare. In aval de lacul Câlcescu, la limita superioară a pădurii de molid, crește singuratic cate un zambru (Pinus cembra), relict glaciar, monument al naturii, reprezentant actual al vremurilor mai reci ce au bantuit și în munții noștri în cuaternar. La Câlcescu și în hornurile Mohorului se întâlnește o plantă rară – Potentilla haynaldiana, alături de ghintura galbenă (Gentiana lutea), iar în Balturi și Dobrunu poienile sunt îngalbenite de florile bulbucilor de munte (Trollius europaeus). În jgheaburile și hornurile stâncoase, adâncite în căldările glaciare Câlcescu și Zănoaga, se întalnesc plante specifice cum ar fi : Achillea schurii, Myosotis alpestris, Doronicum carpathicum, Aquilegia transsilvanica, Draba kotschii, Saxifraga, Heucherifolia etc. Alături de cele menționate mai sus, în apropierea lacului mai cresc : Salix bicolor, Carex dacica f. longifolia, Hieracium alpinum var. Stefureacii și multe altele, încadrate într-un peisaj de o neasemuită frumusețe.

Trasee turistice către Lacul Galcescu.                                                                                                Există multe variante de a ajunge la lacul Câlcescu :
– Din Rânca, pe langa Vârful Păpușa, pe Transalpina și va veti desparti de drum abia cand veti vedea în față două vârfuri (Cărbunele și Mohorul). De aici începe traseul turistic marcat cu bandă roșie, primul vârf fiind Iezer , în dreapta este Cărbunele cu o poteca de urcare și o cruce în vârf și în stânga față vârful Mohoru. După ce suiți Cărbunele, vă așteaptă o șa lungă care vă duce până în fața Mohorului și de aici trebuie să înaintați, iar după ce veți trece și ultimul vârf vă așteaptă o creastă mai lină care vă oferă puțin ragaz. Complexul glaciar se vede perfect de pe creastă, cu un lac mai mic care se varsă în marele Câlcescu printr-un pârâiaș, alte lacuri mici se văd în zonă, unde singurii arbuști care au crescut sunt scunzii jnepi și ienuperi, adaptate la vântul puternic de aici. Se ajunge în șaua Pleșcoaia, aproximativ 45 – 60 minute de la Transalpina. Se coboară , pe traseu marcat prin Hornul Lacurilor către Câlcescu ( aproximativ 40 minute ) . Traseul ( coborârea prin horn ) este destul de dificil, echipamentul de munte este obligatoriu. – Ca variație mai ușor se poate ajunge cu mașina direct sub vârful Iezer, există spații de parcare , putîndu-se astfel ajunge la lac în aprpximativ 200 minute. Marcaj existent : bandă roșie.Listed item in here
– Din partea de Nord dinspre Obârșia Lotrului- continuați drumul pe lângă firul râului Lotru în sensul invers curgerii sale, pana la podul Stefanu, aflat în amonte de obârșie. Dacă coborâți de pe Transalpina dinspre Rânca , imediat după podul peste Lotru, în stânga , intrare în traseu pe drum forestier. De acolo începe traseul turistic prin pădure pe lânga firul apei. Traseul este marcat cu cruce rosie. Durata traseului Obârșia Lotrului-Câlcescu: 3-4 ore.
– Din partea de vest dinspre orașul Petroșani Din Petroșani urcați spre vest pe drumul către cabana Rusu circa 6 Km. De aici puteți alege telescaunul pana la stațiunea Rusu sau pe jos aproximativ 1.5 h. În continuare traseul ( de creastă – spre EST până la Transalpina ) este marcat cu bandă roșie și urcă pe Parângul Mare, iar în continuare în varful Piatra Tăiată, traseul se ramifica. O varianta este drept inainte până la șaua Pleșcoaia. Atenție – a nu se confunda cu coborârea către lacurile Mândra și mai jos Roșiile care pornește imediat după vârful Parângul Mare prin șaua Gruiului. Durata traseului Rusu-Câlcescu: 8-9 ore.
La lacul Câlcescu se poate înnopta cu cortul personal.

sursa documentare: – novaci-transalpina.ro/lacul-galcescu/
– papusa-ranca.ro/lacul_calcescu.php

Un singur lucru va mai rog. Daca vedeti ca se aduna norii, nu zaboviti in zona. Sunt munti metaliferi si daca ploua cu fulgere, sunt mari sanse sa fiti trazniti. Eu zic ca este mai bine pentru voi sa parasiti zona. Am simtit-o pe pielea noastra… si nu numai aici, in apropiere de Galcescu, pe Transalpina, pe Vf Carja si Parangul Mare.

Hai, va uram drum bun, toate cele bune si daca ajungeti prin zona, dati-mi de stire. M-as bucura sa aflu.

Inchei cu cateva flori de colt, fotografiate pe Transalpina. Ne-a dus Nea Carstea, sa le admiram si noi. Multumim Nea Carstea!

Nicio floare nu a fost rupta, doar fotografiata. PAROL!  🙂